Merge cineva la piscina? Off, norocul meu ca stau sa editez fotografii cu evenimente pe marginea piscinei si mai vad si eu apa la fata :)) deh, la noi vara trece fara prea multa balaceala.. desi cred ca ar trebui sa avem si noi weekend ca toata lumea, nu? (chiar dc il facem in timpul saptamanii).. Uneori cand ne intalnim cu oamenii pe afara, cand iesim cu fetita sau ne plimbam prin parc, sunt intrebat de ce nu sunt acasa sa termin fotografiile :))) simplu.. pentru ca am o viata, si inca una f frumoasa si in afara “serviciului”, si daca sunt plecat in fiecare weekend departe de fetele mele, vreau macar in timpul saptamanii sa ne bucuram unii de altii, si credeti-ma ca muncim de zor la fotografii in fiecare zi..
Deci cineva la piscina? :D bine, pana va hotarati va fac pofta cu niste splash-uri de la cununia Monei si a lui Adrian. Veselie maaare, voie buna si chef de balaceala!!
Ma bucur mult ca am fost impreuna cu voi si ca am surprins dragostea voastra atat de naturala si sincera! Asa sa ramaneti toata viata! ;)
Cu drag,
C
p.s.:
Stiti ca de ceva timp va tot cerem sa ne povestiti despre voi, despre dragostea voastra, pentru a va cunoaste mai bine si a putea fotografia ceea ce aveti voi, in mod special, mai frumos.. nu doar sa facem alte fotografii frumoase. Ne-a placut modul in care ne-a povestit Adrian despre inceputurile dragostei lor.. va lasam si pe voi sa o cititi, poate va inspira pe viitor :) cu siguranta veti zambi larg la sfarsit si poate unii veti avea un servetel in mana ;))
***
Datarea vieţii mele se face de-aproape doi ani incoace nu dupa iarna, vara, luna sau an, ci dupa calendarul monicarian.
De-aproape doi ani incoace, ea a fost pe rand Soarele şi Luna rotindu-se deasupra capului meu, pe toate cele trei axe ale spatiului.
Nu, nu visez. Este aievea. Il ciupeşti pe cel de langa tine sa te convingi ca nu e o nascocire a imaginaţiei.
Ne-am cunoscut intr-o seara de vara. Cand am vazut-o prima data, i-am soptit lui Alex, prietenul si martorul meu in toata povestea, ca ea este fata cu care o sa ma casatoresc, exact ca in povestea marinarului care vede o fata intr-un port in care ancorase, se intoarce catre camaradul sau si ii spune ca ea este fata cu care el o sa-si traiasca restul zilelor. Si marinarul nu se mai intoarce pe vas si ramane acolo, cu ea, pana la sfarsitul zilelor.
A trecut timp de atunci peste noi. A trecut mult sau putin. Depinde cum privesti. Si pana la urma timpul este relativ, pana la urma materia si energia sunt acelasi lucru doar in forme diferite. A trecut timp frumos. I-am scris, i-am cantat, i-am spus povesti, i-am recitat poezii, i-am plans, i-am ras, i-am soptit. Am stat impreuna in ploaie. Ne-am ascultat muzicile, ne-am citit cartile impreuna, am facut schimb de caietele cu citate favorite, i-am povestit filmele preferate, am incercat sa o tin treaza sa le si priveasca si cateodata am si reusit.
Am reusit impreuna sa transformam Monica si Adrian in NOI. Si in fiecare zi reusim sa construim ceva in NOI.
Acum ne casatorim, nu pentru ca suntem suflete pereche, nu pentru ca este femeia visurilor mele si nimic din toate dulcegariile cotidiene nu ne-a determinat sa facem pasul asta. Respectul, iubirea, dragostea, muzica, Conversii, copiii si inca un milliard de alte lucrui, multe mici si neinsemnate.
De-aproape doi ani incoace datarea vietii mele se face in calendarul monicarian. Si tot restul vietii mele va fi datat asa.
Adrian C.
